duminică, 27 mai 2012

H R I S C A Revolutia "naturista" a readus-o in prim-plan *


Cei mai multi dintre noi o cunosc doar dupa nume, fiind un aliment, din pacate, consumat foarte rar in Romania. Este o planta considerata in mod eronat a face parte din categoria cerealelor. Hrisca este mai degraba inrudita cu pirul sau cu rabarbarul, decat cu graul sau cu orezul. Creste inalta, de aproape jumatate de metru, are boabele mici, invelite de o coaja bruna, aducand cumva aminte de semintele de grau, de unde si confuzia cu cerealele. Provine din zonele inalte ale Asiei, de unde a fost raspandita in intreaga Europa, mai ales in zona nordica, in urma cu mai bine de un mileniu. Hrisca este un aliment traditional in Rusia si in Ucraina, in Polonia si in Franta, dar si in zona nordica a Romaniei, mai ales in Bucovina, unde este un ingredient traditional pentru sarmale si pentru alte specialitati locale. Odata cu "revolutia naturista", inceputa in urma cu un deceniu, hrisca a revenit in prim-planul producatorilor de alimente, dar si al cercetatorilor in domeniul medical, fiind, practic, redescoperita ca aliment-medicament. Si inca unul foarte bun, asa cum vom vedea in continuare:
       Cum se consuma hrisca

Inainte ca orezul sa fie raspandit prin exportarea sa din zonele mai calde in intreaga Europa, hrisca era principalul ingredient pentru pilafuri, pentru sarmale, pentru budinci etc. Asadar, pentru a intelege cum poate fi gatita hrisca, putem sa ne raportam la bucataria de acum un secol si sa o privim ca pe un stramos si, totodata, ca pe un substitut, mult mai sanatos, al orezului. Ce-i drept, multi se impaca greu cu gustul mai aromat al boabelor de hrisca, dar cu timpul, este posibil ca acest aliment sa va placa mai mult decat v-ati putea astepta.

       Hrisca inmuiata

Boabele de hrisca se pun la inmuiat in apa calduta de seara pana dimineata (10-12 ore), dupa care se scurg. Amestecate cu suc de fructe, iaurt sau lapte, pot fi consumate, la fel ca fulgii de cereale intregrale, la micul dejun. De regula, boabele de hrisca se consuma impreuna cu fructe uscate (stafide, smochine, curmale), cu seminte (de floarea-soarelui, de susan, de dovleac), eventual indulcite cu miere dupa gust.

       Fiertura

Inainte de a fi preparata, hrisca se spala si se pune la inmuiat vreme de 1-2 ore. Se fierbe apoi la foc de intensitate medie o parte de hrisca la doua parti de apa, pana cand boabele devin foarte moi. Durata de fierbere este de circa 20 de minute. Dupa racire, hrisca se asezoneaza cu zarzavat taiat marunt, cu ulei, sare si condimente dupa gust. Fiarta, hrisca poate fi introdusa in salatele de cruditati, alaturi de morcov, de salata verde, de varza, de sfecla rosie etc. Hrisca fiarta in lapte, la care se adauga miere si scortisoara, se numeste "kasa", si este un mic dejun traditional ucrainean.

       Faina din hrisca

Se obtine prin macinarea boabelor de hrisca si este mai inchisa la culoare decat cea de grau. Se gaseste in magazinele naturiste, fiind un ingredient pentru paine (se face din 80% grau si 20% hrisca) si pentru diferite produse de patiserie. In Rusia, clatitele facute cu hrisca sunt umplute cu caviar, constituind un aliment festiv. In Franta, din faina de hrisca se fac, de asemenea, clatite care se umplu cu gem, in timp ce in Italia se fac biscuiti de hrisca, foarte gustosi, care au aparut de curand si in magazinele noastre.
In Japonia, din faina de hrisca se face o mancare traditionala: "soba" - niste taietei care se consuma mai ales la Anul Nou, pentru ca se considera ca alunga umbra necazurilor anului ce a trecut si aduc noroc pentru noul an.

Tratamente preventive

* Diabetul de tip II - cercetari recente demonstreaza ca hrisca ajuta la mentinerea nivelului de glucoza din sange in limitele normale, chiar in conditiile consumului mai ridicat de hidrati de carbon. Intr-un studiu care urmarea efectele asupra glicemiei ale produselor cu faina alba, comparativ cu cele facute cu faina de hrisca, s-a observat ca acestea din urma mentineau nivelul zaharului din sange semnificativ mai scazut.

Hrisca uscata
Cercetatorii canadieni care au facut aceste descoperiri le-au publicat in "Journal of Agricultural and Food Chemistry" si au precizat ca introducerea hriscai in alimentatie este un mijloc extraordinar de prevenire a diabetului de tip II.
* Boala canceroasa - intr-un studiu dat publicitatii in 2008, cercetatorul american dr. George Inglett afirma ca, in urma testelor de laborator si de medicina experimentala, au fost puse in evidenta proprietati antimutagene si antitumorale remarcabile ale hriscai. Compusii fenolici, vitaminele, oligoelementele si fibrele alimentare continute in boabele sale au darul de a scadea semnificativ probabilitatea de a face numeroase forme de cancer, intre care mentionam cancerul colo-rectal, cancerul gastric, cancerul esofagian si pulmonar. Se recomanda consumul de hrisca macar de 4 ori pe saptamana, impreuna cu unele cereale cum ar fi graul, orzul, ovazul, secara.
* Alzheimer, alterarea functiilor mentale produsa de imbatranire - consumul de hrisca previne degenerarea celulelor sistemului nervos, stimuleaza circulatia cerebrala si favorizeaza mentinerea functiilor de memorie si rationament, nealterate pana la varste inaintate. Pentru a obtine aceste rezultate se recomanda consumul a minimum 300 g de hrisca saptamanal, mai ales in formele putin preparate termic. Mai multe substante din hrisca, intre care rutina si colina, au aceste efecte exceptionale asupra sistemului nervos, fiind printre "medicamentele" naturale care previn si pierderile de memorie si dementa senila.
* Prevenirea litiazei biliare - "hrisca nedecorticata face parte dintre alimentele foarte bogate in fibre insolubile si ca atare are un puternic efect preventiv in formarea calculilor in colecist". Aceasta este concluzia publicata in "American Journal of Gastroenterology", in urma unui studiu realizat pe o perioada de 16 ani, facut pe un numar record de 69.000 (!) de femei, care sunt de peste trei ori mai expuse la aceasta afectiune in comparatie cu barbatii. Alaturi de hrisca, se mai recomanda si consumul de grau, orz, secara si ovaz integral.
* Accident vascular - rutina si polifenolii continuti din abundenta de hrisca sunt un puternic ajutor pentru mentinerea rezistentei si a elasticitatii vaselor de sange. Aceste substante, ingerate prin consumul zilnic de hrisca (cate 50 grame pe zi minimum), protejeaza impotriva accidentului vascular.

Tratamente interne

* Nivel ridicat al colesterolului si al trigliceridelor - "o dieta bogata in hrisca este de natura sa tina sub control nivelul colesterolului negativ (LDL) si scade procentajul de trigliceride din sange", suna concluzia unui studiu realizat pe o populatie asiatica, numita Yi, dintr-o zona muntoasa a Chinei. Datorita climei, hrisca este aliment de baza in aceasta zona, fiecare persoana consumand in medie 100 g pe zi. Ei bine, la toti consumatorii de hrisca investigati, nivelul de colesterol era foarte scazut, iar trigliceridele erau, de asemenea, mult mai scazute in comparatie cu nivelul lor la persoanele din aceeasi zona, care adoptasera deja o alimentatie "moderna", din care hrisca fusese exclusa.
* Hipertensiune - mai ales primavara si vara, este recomandat consumul de hrisca fiarta sau cruda, pentru a tine sub control tensiunea arteriala. Un principiu activ continut de hrisca, numit colina, ajuta la reducerea si la stabilizarea valorilor tensiunii arteriale.
* Ischemie cardiaca - flavonoidele continute de hrisca previn aparitia si impiedica evolutia ischemiei cardiace. Aceste substante stopeaza ingrosarea arterelor coronare, previn formarea trombilor, fiind recomandate si ca adjuvant in tromboflebita. Se recomanda consumul hriscai, cruda sau fiarta, precum si al painii facuta cu faina de hrisca, de macar 4 ori pe saptamana.

          Boabe de hrisca - un mijloc de prevenire a diabetuiui
* Ingrasare, obezitate - hrisca este printre alimentele de baza cele mai sarace in calorii si cu o bogatie in substante utile in reglarea greutatii, care o fac sa semene mai degraba cu un medicament pentru silueta, decat cu un simplu produs al campului. Hrisca este bogata in fibre alimentare insolubile, in lizina (un aminoacid esential), in magneziu, in cupru organic, in vitamine din complexul B. De asemenea, contine substante cu efect diuretic, care reduc excesul de apa din corp. Boabele de hrisca fierte si amestecate cu legume (morcov, telina, rosii, ardei) sunt printre putinele alimente care pot fi consumate si seara, putand fi mancate in cantitati mari si dand o senzatie de satietate care taie elanul gurmand al "mancaciosilor nocturni" (care sunt cei mai expusi la obezitate).
* Hepatita la alcoolici - colina, o substanta continuta din
abundenta in boabele de hrisca, este un excelent tonic hepatic, care ajuta ficatul sa se regenereze si sa se "curete", dupa excesele de alcool si/sau de alimente cu toxicitate ridicata. Efectul de tonic al ficatului este atat de puternic, incat in Extremul Orient, mai ales in Japonia, hrisca era un aliment nelipsit de la petreceri, pentru a-i ajuta pe cheflii sa... supravietuiasca exceselor bahice. De asemenea, in Ucraina si Rusia, hrisca este un aliment traditional, folosit in prepararea unor feluri de mancare la petreceri, ceea ce ar fi o posibila explicatie pentru rezistenta incredibila la consumul de bauturi alcoolice pe care multi reprezentanti ai acestor natii o au.
* Epistaxis (sangerari nazale), fragilitate vasculara - mai multe observatii experimentale atesta faptul ca principiile active din acest aliment intaresc si redau elasticitatea vaselor de sange. Mai mult, substante cum ar fi rutina (o flavonoida), lizina (un aminoacid), vitaminele din complexul B pe care boabele acestei plante le contin ajuta la intarirea peretilor vaselor de sange. Se recomanda cure cu o durata de 3 luni, timp in care se consuma cate 50 g pe zi de hrisca, care este printre putinele alimente sau chiar plante medicinale care au acest efect benefic asupra vaselor de sange.
* Alergie la gluten - se recomanda hrisca in toate formele, deoarece acest aliment, desi are calitati nutritive foarte apropiate de cele ale graului, nu contine gluten si ca atare nu provoaca reactii alergice la cei sensibili fata de aceasta substanta. Mai mult, se pare ca hrisca reduce sensibilitatea alergica generala.
* Adjuvant in diabetul de tip I si de tip II - intr-un studiu de medicina experimentala s-a constatat ca atunci cand organismul este hranit cu faina de hrisca, glicemia scade cu 12-19%, vreme de 2-4 ore dupa administrare. "De vina" pentru aceste efecte este o substanta (chiro-inozitol) care face celulele organismului sa fie mult mai receptive la insulina. Ca atare, consumul zilnic de hrisca, mai ales cruda sau fiarta putin timp, este de natura sa ajute la stabilizarea glicemiei si la o reducere semnificativa a dozelor de insulina sau a medicatiei anti-diabetice.
* Imbatranire - un studiu japonez facut in 1996, sub conducerea dr. Mitsuru Watanabe, a pus in evidenta faptul ca hrisca are o combinatie unica de substante cu efect antioxidant, care protejeaza celulele de degradare si imbatranire. Cea mai bogata in substante cu efect antioxidant este coaja boabelor de hrisca, care protejeaza mai ales sistemul nervos si cel cardiovascular de imbatranirea prematura.
* Magneziu - o portie de 120 g de hrisca are suficient magneziu cat sa acopere necesarul unei zile intregi. In cazul deficitului acestui mineral, se recomanda o cura de 30 de zile, timp in care sa se consume hrisca la fiecare mic dejun si cina, minimum 150 g zilnic.
* Vitamina P - este foarte importanta in mentinerea rezistentei vaselor capilare, in prevenirea gastritei si a ulcerului gastro-duodenal. Hrisca, alaturi de tomate si de drojdia de bere, este printre alimentele cele mai bogate in aceasta vitamina.


PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Hrisca face parte dintre produsele alimentare pentru care nu exista contraindicatii. In literatura de specialitate nu exista nici macar un caz de alergie la hrisca, care se numara, totodata, si printre alimentele cele mai digerabile.
Ca precautii, se recomanda ca la inceput - pana va obisnuiti cu gustul si cu consistenta sa - sa consumati cantitati mici de hrisca, gatite cat mai divers. Unele persoane nu pot tolera hrisca preparata dulce, ca mic dejun, producandu-le o usoara greata. Este bine ca in acest caz sa nu mai consumati vreme de cateva saptamani acest aliment si apoi sa il gatiti doar sarat.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu